Convalescenţă

Arde întunericul in lampă ,
Nu mai am nici o brumă de sfânt în mine ;

Vorbe reci ,
Ale rătăcirilor fructe ,
Vorbe seci ,
Accidente ale singurătăţii ,
Îţi vor otrăvi buzele
Când le vei citi.

Adorm cu trei voci
Spunând două poveşti ;
Mă trezesc singură.

Mirosul dimineţii
Nu mai zace în cafea
A murit
Pe pieptul tău ;
Putrezeşte sub un nor.

Oare unde este fitilul
Acestei nebunii ?

Mai am un disc zgâriat
Şi un dor ce se resemnează să devină poezie.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s