Astazi,

Gropile din asfalt sunt acoperite cu frezii .

In noroi sunt confetti.

 

Gunoiul are miros de cafea,

Iar fluturii traiesc vesnic

In iubiri adolescentine.

 

Astazi,

Noaptea clipeste voit ,

Iar luna urla inapoi la caini.

 

Drumul nu mai are destinatie,

Doar intamplari ;

Trotuarul este pavat cu viori .

 

De astazi ,

Ultima zi de toamna

Este in fiecare zi.

 

PLumbul lui Bacovia s-a topit

Si a curs in stilouri vii.

Oamenii nu mai condamna cuvintele,

Ci lipsa lor.

 

Astazi nu ma doare nimic ,

Desi ma dor toate ,

Pentru ca astazi,

Versul mi-e sanatos.

Astăzi

Astăzi vreau
Să pot
Să nu am chef.

Vreau
Să pot
Să am timp.
Măcar o veşnicie
Să mă plimb prin parcul
Fără oameni sau câini.
Să pot
Să îi răspund mâine
Secundei de acum.

Vreau
Să pot
Să zâmbesc cenuşei.

Vreau să pot
Să văd apa venind
Când îmi mut casa pe un stabilopod.

Vreau
Să mă pot apăra de sfârşitul lumii
Cu o floare.
Vreau
Să pot
Să trăiesc aici .

Să-mi rămână mie vântul,
Şi să-mi rămână mie ploaia;
Tu ai râs de ele.

Ești bolnav

Dacă în jur urlă pereții ,
Tu fă-i să cânte .

Tristețea ți-e ambrozie ,
Coroană ți-e nebunia ;
Numai sufletul
Ți-e acum „călcâiul lui Ahile” .

Păstrezi în piept
Creaturi bizare
Ale căror voci
Umplu partituri singuratice .

Tu
Ai moștenit vântul
Și l-ai schimbat pe o ploaie de vară.

Cine , în afară de tine ,
Mai așteaptă în fiecare zi
Același tren ,
Dar pe alte șine?

În valuri e povestea ta .
A ta , hieroglifă a marii !

Dragul meu nebun,
Dacă în jur urlă pereții ,
Tu fă-i să cante .

Un fel de Re.

Vălul mi se dezgheaţă ,
Îmi picură pe genele coborâte ;
Cred că înăuntrul meu
Îşi face cuib o inimă nomadă .
Cămaşa de forţă îi este cămin
Sărmanului al cărui piept a golit
Pentru că încep să simt
Şi simt că îmi pierd judecata .

Blestemată inima ,
Mă trezeşti
Ca să adorm în altă comă
Căci un cheag de minţi oarbe
Îmi striveşte glanda hipofiză
Iar arterele se încurcă voit
Într-un nod negru ,
Doliu pentru artă şi Oameni.
Mă voi farda şi eu cu întuneric
Şi voi îmbrăca pământul greu.

Inimă clandestină ,
Te invit să îţi continui drumul ;
Caută alt piept ,
Al meu putrezeşte.

Boala

Mi-e dor de toamna
Si de frunzele ei
Mi-e dor de toamna
Cand primavara arde
Mi-e dor de toamna
Cand flori se aprind pe patul de umbre
Mi-e dor de moarte
Cand verdele invie
Mi-e dor de viata
Cand rasaritul isi varsa culorile palide in mare
Iar zilele isi varsa sila in sangele meu.
Imi este dor de toamna
La fel
Cum
Unui handicapat ii este dor de propriile picioare .
Mi-as dori sa fii ipohondru .

Pentru ca m-am imbolnavit de dor…

Gara fara semafoare

Langa copacul fara frunze ,
In trenul fara calatori
Doarme batrana fara ochelari
Tinand in brate geanta fara manere .
Doarme batrana
Fara sa stie
Ca reflexia ei
Din geamul fara perdea
Citeste cartea
Fara pagini.
Trei navetisti
Toti fara guri
Rad la bancuri
Fara sare.
Trei navetisti
Toti fara picioare
Se impiedica de sine fara traverse
Vrand sa ajunga
La casa fara bilete .

Fara bagaj ,
Ma urc in trenul fara caldura ,
Cu miros de vopsea
Si caut compartimentul fara podea
Ca sa pot arunca
Cheia sertarului
Din coltul capului
Meu .
Sertarul in care eu
Am inchis fara a vrea
Privirea ta .
De vei gasi cheia ,
N-o arunca!
Iar de o vei arunca ,
Arunc-o in compartimentul fara podea..

Draga noapte..

Draga noapte ,
Sterge picaturile din geam ,
Se face prea intuneric aici , langa soba ..
Am pus lapte in cafea ,
Nu o mai vedeam .
Draga noapte ,
Ingheata lacurile de pe strazi
Ca sa alunece oamenii
Si sa cada .
Sa se opreasca oamenii ,
Sa aflu povestea lor.
Draga noapte ,
Mi-e frica.
Stalpi trec grabiti de mine, zbierand ascutit si scurt .
Caci eu m-am oprit in loc
In fata ta
In fata cestii goale
In spatele fumului albastrui
In spatele fumului
In spatele lui …

Astazi

Astazi cafeaua este amara.

Ochelarii se murdaresc
Pentru ca eu sa nu te pot vedea.
Oamenii nu mai mor
Pentru ca noi sa nu ramanem singuri.

Astazi cafeaua este amara.

Vodka nu ma mai imbata
Pentru ca eu sa nu mai dau vina pe ea.
Tigara nu se mai stinge
Pentru a-ti acoperi chipul cu fumul ei.

Astazi cafeaua este amara.

Intunericul nu se mai lasa
Ca sa nu ne mai putem ascunde.

Astazi cafeaua va deveni dulce.

Astazi
O sa sterg ochelarii
O sa ucid
O sa ma imbat
O sa sting tigara
Si o sa inchid ochii …

Astazi..

..cand frunzele cad de buna voie

Cand tigari se sting pe carari batatorite

Cand pescarusii isi intind aripile

Astazi

Cand indragostitii pasesc in tandem

Cand timpul a imbatranit

Cand undite scot din mare gunoaie

Astazi..
Cand semnul de carte nu mai este la aceeasi pagina
Iar chipul liniar se rotunjeste intr-un zambet ,

Astazi
M-am indragostit din nou de mare..