Cadavre exquis

Oprește trenul ,
Iubită furtună !
Șinele să ruginească ,
Timpul să stea.
Răsăritul o să apună pe o bordură
Iar o zi de luni îl va resuscita
Într-o vineri.

Astăzi
Sunt o actrița anonimă
Iar rolul meu este sa aflu
Ce rol joc.
E o tragicomedie
În care protagonist ești tot tu ;
Un baston improvizat
Și o pălărie înjumătățită de molii
Levitează pe o strada goală .

Râd până plâng ;
Sunt propria mea arma.

Ridică-ți coatele de pe gândurile mele ,
Moare pământul înaintea ta..

Stiloul nu mai alunecă ,
Iar genele mi se ciocnesc.

( in capul meu are sens )

Deci?

Aş vrea să fiu un vers
Ca să rimez cu tine.
Să fiu poezie,
Să fiu în tot .
Toate ale mele ,
În totul tău.
Aş putea să fiu în cafeaua ta ,
Aş putea să fierb .
Aş putea fi în ţigara
De la miezul nopţii ,
În fum ,
În sânge ce încetineşte să curgă .

Aş putea să fiu
În buzunarul cămăşii tale ,
Lângă poza ei.
Aş vrea să fiu religia ta
Atunci când nu mai crezi în nimic.
Aş vrea să locuiesc pe talpa ta ;
Doar aşa aş putea să fiu cu tine mereu.
Repetă dupa mine..
MEREU.

Crezi că poţi să iubeşti umbra?

Moment

E un duet
Sau un duel ?

E un duel într-un duet.

Şi ce dacă pierdem amândoi?
Câştigăm cele mai mari momente mici.
Uriaşe nimicuri ,
Iubite furtuni ,
Le scriu pe toate cu alb
Pe negrul din spatele geamului.
Le păstrez înfăşurate
În cămaşa ta de noapte.

Tot ce am vrut sa îţi spun atunci
Doarme acum matol
Pe parchetul din garsonieră
Lângă sticle golite
Şi aşternuturi mototolite.

Să îţi aminteşti că te-am iubit ,
Eu o sa uit ;
Iar tu o să mă laşi.
Căci un moment dureaza doar un moment ,
Iar momentul nostru a fost.

Scriu

Scriu când mi-e rău ;
Astăzi îmi este rău.
Oboseala din tălpi
Se odihneşte pe asfalt
Lângă frunze care tac,
Lânga aburul din canalizări ,
Lângă o dimineaţa nedorită.

De ce imi zugrăveşti pereţii
Cu semne de întrebare?

Ieri
Am zâmbit Soarelui
Chiar de îmi usca buzele
De tine.
Ieri
Am zâmbit;
Măcar pentru o clipă
Nu am mai fost singură ,
Ci am fost SINGURA.
Ieri
Am luat timid un loc
În prezentul tău ,
Pe un scaun cu trei picioare scurte
Şi cu un spătar jerpelit de vanitate.

Îmi este rău ,
Şi o să scriu .
M-am trezit dramatică
Din poeziile tale
Şi sorb antidotul
Dintr-o ţigară.

Scriu doar când îmi este rau.
Ieri mi-a fost bine.

Efemer

Unde sunt nopţile
Când îmi cumpăram liniştea
Cu un bilet de tren?
Nopţile
Când vara îşi ştergea ploaia
Pe ziduri calde
Şi nu pe ruine .
Unde-i adierea ,
Cu baloanele-i de săpun ?
Unde sunt oamenii cu poveştile lor?

A rămas din nopţi
Doar oboseala.
Iar din oameni
Iluzii crude înghesuite între felii de ieri.

Obicei prost

Mi-am însuşit un obicei ;
Din două în două zile ,
Mă îndragostesc de tine,
Impersonarea fricilor mele .

Zgârie-mă ,
Timpul nu se odihneşte !
şi am acum
Mai multe regrete
Decât cicatrice .
Din ce-a fost învie doar versuri
Iar urmele goale acoperă-le cu ce o sa fie.

Mi-am însuşit un obicei;
Din două în două zile,
Mă îndrăgostesc de tine.

Beţie ( 3rd part)

Dezgroapă dragostea
Şi toarnă un strop şi în vinul meu .

Vreau o poveste veche
Cu o copertă nouă.
Floarea din stomac
Tânjeşte după fluturi nebuni .
Vreau sânge în obraji
Şi nu în vene ;
Nu vreau pahare goale ,
Ci priviri pline .
Vreau înainte ,
Nu înapoi ;
În colţuri
Să nu mai fie gunoi .

Nu vreau plete ,
Nu vreau un stativ ;
Vreau negrul tău ,
Nu culoarea tuturor.
Vreau însemnătate în cuvinte
Şi cuvinte în stilou.
Vorbeşte-mi
Şi am să uit aerul .
Zâmbeşte-mi
Şi am să uit umbra .

Şi mai vreau..
Ca tu sa uiţi stafiile
Ce îţi bântuie tălpile .

( Încă un pahar şi o să adorm migrena asta .. )

Aşadar , TU.

Așadar tu ești străinul
Ce îmi trece pragul mizeriei!
Pentru tine am inventat o mare
Dar pentru că ai întârziat,
Îți voi dărui doar un val .

Frânge zalele de prejudecată
Ale lanțului ce te orbește
Și redescoperă-te .
Apoi descoperă-ma.

De ce încerci să salvezi zâmbete rătăcite
Când tu te-ai pierdut printre dinți ascuțiți?

Iubește-ți ochii absenți
Și mâinile confuze ;
Iubește nopțile cu aromă de fiasco
Și perdelele sufocate de țigări vinovate .
Iubește-ți trupul obosit
De povesti redundante
Și iubește toamna cu paltonul său de clișeu.

Ești la momentul potrivit
Iubește-l ,
Chiar de nu e al tău.

Ești o secundă ,
Ești atunci ;
Ești trenul ce duce spre alt tren ,
Și ești noul meu vechi.

UT

Copilărie pierdută într-un parc ,
Te-am uitat pe bănci ce zac acum
În gropi comune.
Primul meu sărut este azi fier vechi
Jocuri , zâmbete , chipuri sunt rugină .
Ani cocoşeaza suflete vulnerabile ;
Poate o să uit să număr :
Vântul l-aş simţi altfel
Iar soarele nu mi-ar mai încălzi doar creştetul capului.
………………………………………………..
Negru nor ,
Nebun dor ,
Mai dă-mi răgaz.
Astăzi o să dau viaţă trecutului
Şi fantasmelor joviale ,
Amorţite sub ambalaje de schimbare .
De pe banca proaspăt vopsită
O să le urmaresc jocul infantil .

Astăzi o să întineresc puţin.
Dragă nor ,
Iţi mulţumesc.

Scurtă biografie a unei Amintiri

Născuta între două trenuri ,
Sub semnul Cafelei ,
Cu ascendent în Tutun.
Se hrăneste cu zâmbete efervescente ,
Dizolvate într-o perfuzie
Iar cafeaua o bea rece
Ca să îi stingă lava din vene .
Înmoaie peniţa în vin
Şi îşi scrie istoria
În gări duhnind a înstrăinare .
De la o vreme însă ,
Amintirea zace în amnezie .
Poate va muri toamna ;
Poate va muri de ziua ei.

( e mai lung titlul decat poezia )