Poveste

A fost odată undeva
Un stilou
Care şi-a vărsat fierea bolnavă
Într-un plic ;
De atunci , plicul este în moarte clinică.

Sub acelaşi cer vinovat
Trăia un creion
Care îşi scria dorul pretutindeni :
Pe trotuare ,
Pe răni ,
Pe zâmbete de alcool.
Îşi scria trecător , dorul necenzurat
Căci buna lui prietenă din cauciuc
Strângea greşelile în spatele lui.

Stiloul plângea ,
Plângea şi blestema .
Ar fi vrut ca tăieturile
Să îi înghită şi lui greşelile
Şi ar fi vrut ca în urma lui
Să nu mai rămână Veşnicie.

Albind cuvinte negre ,
Biata gumă de şters s-a innegrit ,
S-a confundat cu noaptea ,
Apoi cu moartea ,
Frângându-i vârful creionului .
De atunci
Nu a mai putut să scrie .

Stiloul plângea
Dar de data asta
Pe obraji îi curgea milă.
S-a întins sub cerul stins
Şi şi-a spus că de atunci
Va lăsa şi el în urmă tot Tăcere.

(Ştiu , e imbecilă. Dar are substrat . )

21 Mai

Sau cum mi-am petrecut sfarsitul lumii.

M-am trezit mai devreme decat de obicei ( la 12:00 . stiu . crunt ) . Simteam ca se va intampla ceva rau , caci nu mai visasem , ca de obicei , iepurasi din turta dulce ( bile imense care ma urmaresc / pisici jupuite ) .
Bineinteles , am baut o cafea . Ca sa imi revin. Dar nici cafeaua nu mai avea acelasi gust . Eram absolut convinsa ca era un complot. Cu siguranta , colega mea de apartament se aliase cu americanii ca sa ma curete. ( se terminase zaharul , asadar a indulcit cafeaua cu miere )
Caut laptopul .Este de negasit!!! ( insert X-files soundtrack ) Dupa cautari „seculare ” care au durat 30 de secunde , il gasesc… LA LOCUL LUI !!!!! ( in geanta de laptop , aruncat pe fotoliu , printre haine si carti ) Suspicioasa , il deschid , sperand ca in loc de „Windows XP” sa nu scrie „Antrax” sau ” Mai ai 5 minute de trait” . Nu este asa. Respir usurata , recunoscand vechea poza de pe desktop . ( o pisicuta adorabila – transata )
.. si intru pe Facebook. Nuuuuuu!!!! (dramatic scream ) Nici o notificare ??? Nici o cerere de prietenie ???! Era imposibil . Nu mai intrasem de vreo 4 ore .. !! Imi dau repede seama ca devin paranoica. Asa ca postez 30 de piese , pentru a-mi face norma de like-uri .
18:00 – auzim la stiri ceva legat de aceasta ora si Apocalipsa. Asa ca iesim afara , ca sa prindem locuri in primul rand. Primul rand este ocupat deja de vecinele noastre ( cea mai tanara are 80 de ani si doar o carja ), inarmate cu biblia si lucrurile de valoare. ( seminte , pastile si niste perne ) . Ne vedem nevoiti sa inaintam , in ploaie , in cautarea unui copac mai putin chel. Nu se intampla nimic. Ulterior , aflam ca este vorba de ora 18:00 – America , ora 4:00 – Romania ) .
Plecam in parc. Acolo ne exprimam cu totii dorinta de a avea copii . ( aratand cu degetul si razand de cei care cad cu bicicletele , rolele sau carora le punem piedica ) . Ca niciodata , doar unul dintre ei ajunge la spital. Este un semn.
Epuizati , ne intoarcem in fata blocului. Ne hotaram sa ramanem acolo pana la 4:00 a.m.( balconul nostru nu are vedere la Apocalipsa ) Asa ca ne inarmam , bineinteles , cu carti (seminte) si ceai ( bere ). Tin sa precizez ca nu am aruncat cojile pe jos . Le-am aruncat in coifurile confectionate din cursurile de ecologie ale colegei . Da. Avem maniere , ce Dumnezeu!
Ora 4:00 – S-a terminat ceaiul .

p.s. : Acest articol este un pamflet.
p.p.s. : Uite ca pot sa scriu si ceva vesel !! ( pentru Ciucas )

Iubeste-mi pielea obosita
De atingeri mecanice
Oase plang
Sub greutatea mainilor pacatoase.
Smulge
Camasa de ratiune
Atinge
Pieptul impietrit
De care ai fugit ,
Priveste buzele dornice de zambet
Si satule de tacere .
Ele au oprit
Cuvinte ce zgariau
Peretii pieptului impietrit .
Ghideaza-mi privirea spre alt colt de lume
Spre un loc fara nume
Unde pot ingropa
In noaptea asta
Cufarul cu regrete.

Ascunde stiloul ,
Curg cuvinte .

( Scrisa stand pe cimentul rece al scarii blocului in care locuiesc. Asta pentru ca imi uitasem cheia. Tipic . Am simtit nevoia sa precizez . Stiu , n-are nici un fel de relevanta )

Gand

S-a sinucis un gand
Pentru ca nu te mai suporta inauntrul lui
I-a ascultat sfatul vantului
Si plangand
S-a sinucis.

Zbori deasupra teiului
Din care gandul atarna fara suflare
Si te intrebi ce rost mai are
Lacrima .

Imi izbesti fata cu privirea;
Niciodata nu mi-ai vazut ochii atat de goi.
In spatele lor nu a mai ramas nimic
Caci singurul gand s-a sinucis.

Acum pot spune ca beau pe sufletul gol.
Caci ma apasa ingrozitor
O liniste inselatoare
La fel ca vorbele tale
Scrijelite
Pe gandul acum , mort.

Astazi

Astazi cafeaua este amara.

Ochelarii se murdaresc
Pentru ca eu sa nu te pot vedea.
Oamenii nu mai mor
Pentru ca noi sa nu ramanem singuri.

Astazi cafeaua este amara.

Vodka nu ma mai imbata
Pentru ca eu sa nu mai dau vina pe ea.
Tigara nu se mai stinge
Pentru a-ti acoperi chipul cu fumul ei.

Astazi cafeaua este amara.

Intunericul nu se mai lasa
Ca sa nu ne mai putem ascunde.

Astazi cafeaua va deveni dulce.

Astazi
O sa sterg ochelarii
O sa ucid
O sa ma imbat
O sa sting tigara
Si o sa inchid ochii …

Lupta

Faptura bolnava,

Te apasa culoarea ingrozitoare

A propriului Eu.

Bucati de stanci trandafirii

Se desprind de la sanul dur,

Trec prin paravanul de tacere

Si se lovesc de tamplele-ti albe.

O suvita de sange fiert ti se prelinge pe obraz

Iar pielea iti huruie stins.

Vocea iti tace iar cea interioara se face auzita.

Desenezi in fumul de tigara un cuvant ciobit.

Durere.
Durerea.
Durerea de a fi treaz intr-un somn delirant.

Simti intepatura cenusei in ochi

Si injuri printre dinti.

Iti netezesti camasa sifonata

Si te indepartezi nemultumit si posac.

Toamna

Copaci goi pusca
Se inalta din cavoul de frunze mirosind a moarte.
Doi batrani isi numara ridurile
Apoi le intind intr-un sarut senin.
Arunc masca de teama
Si ma gandesc la o iubire imposibila.
Scriu pe o petala
Ca ar fi trebuit sa mai stai
Dar petala se usuca.
Scriu pe o tulpina
Ca as fi vrut sa ramai.
Tulpina se dezbraca de verde.
Scriu pe o radacina
Ca vei ramane …
…………………..

Nu

Nu o sa iti spun
Ca fata imi arde
Iar mainile imi sunt reci.
Nu o sa iti spun niciodata;
O sa tac.

Nu o sa iti spun
Ca te caut printre stele cazatoare ,
Printre file patate de cafea
Si printre zecile de carti incepute.

Nu o sa iti spun niciodata
Ca mirosul frunzelor tale dulci
Il acopera pe cel al nesigurantei mele.

La fel cum nu o sa stii vreodata
Ca iti caut privirea
Printre clandestini
Si atingerea rece
Pe gatul scriitoarelor cu adevarat frumoase.

Nu o sa iti spun.
Nu.
O sa tac.

Povestea unui cantec pictat

Imi citesti povestea de pe buze
Imi pictezi deznodamantul fad pe obraz
In timp ce cuvinte se impletesc intr-un cantec ascutit.

De ce imi despletesti parul manjit de culori necunoscute?

Din cercul grosolan si stramb
Privim orizontul cum se intinde impersonal,
Impersonal.
Golit.

Frunze mor iar noi traim.
Frunze se sfarma iar noi ne intregim.

Povestea se stinge
..si ma cufund din nou in ganduri.

O PORCARIE. UN RAHAT DE POEM.

Spune-mi

Spune-mi ca perna ta
Pastreaza inca forma chipului meu
Spune-mi ca pielea ta
Pastreaza inca mirosul parfumului meu
Spune-mi ca marea
A insemnat cu cele mai limpezi ape locul in care m-ai sarutat ;
Locul in care ti-ai ingropat amintirile ,
Si din care ti-ai dezgropat nebunia .
Spune-mi ca nu vei uita .
Spune-mi orice .